Eu sunt din categoria parintilor care nu au vrut ca bebelusul sa doarma intr-o camera separata. Nu am putut, asa sunt eu. Stiam ca nu o sa pot face asta, asa ca mi-am luat de la inceput un patut atasat de patul matrimonial. In final am ajuns sa dormim cu bebelusul pentru ca era alaptat si imi era mult mai usor sa fie exact langa mine. Varianta cu dormitul bebelusului in camera separata este functionala dupa parerea mea doar in cazul bebelusilor hraniti cu formula.
Cei 2 ani de alaptarea au fost grei, cu nopti nedormite din “n” motive. Cea mai mare “greseala” a mea a fost, cred, ca nu am invatat copilul sa adoarma si sa readoarma independent folosind asocieri de somn pozitive. Singurul mod de a il adormi era alaptarea, adica o alaptare non stop zi si noapte care nu poate duce decat la epuizare fizica si psihica. Auzisem la vremea aceea de consultant in somnul copilului, insa toti aplicau metoda Cry it Out pe care nu am vrut nici macar sa o incerc.
Intre timp am aflat ca exista si consultanti care folosesc metode blande, unul dintre ei fiind Oana Vlah de la Somnic de pitic, care este de profesie psiholog, format in Somnul bebelusului si al copilului in cadrul Institute of Matternity and Parenting.
Am rugat-o sa ne raspunda la cateva intrebari privind somnul bebelusilor si copiilor, si o sa aflam la inceput daca experienta persoanala a fost diferita de ce stia si aplica cu alti parinti.
In momentul in care am devenit mama nu trecusem inca prin formarea pentru somnul copilului. Dupa primele saptamani de nesomn am apelat la randul meu la un consultant si lucrurile au inceput sa devina mai clare. Am inteles apoi treptat ce inseamna stiinta somnului, medicina somnului si am fost fascinata de multitudinea de cercetari, studii si solutii concrete pentru a ajunge la un somn sanatos. Privarea de somn poate destabiliza intreaga familie, prin accentuarea starilor de tristete, prin lipsa energiei de a face fata provocarilor pe care le aduce un nou nascut, precum si sentimentele de teama si incertitudine. Pur si simplu nu stiam ce am de facut pentru a-mi ajuta baietelul sa adoarma mai usor si sa doarma atat cat avea nevoie. Atunci a inceput aventura mea in stiinta somnului, o aventura ce inca continua Am facut prima formare pentru somnul copilului la Maternity and Parenting Institute – SUA, apoi am inceput studiul somnului adultilor – studiu ce se continua si astazi. Urmez cursurile Michigan University in neurobiologia somnului si din toamna voi fi studenta la Oxford University unde voi studia medicina somnului.
Spune-ne ce varianta de pat ai ales pentru copilul tau: patutul standard, pat atasat, bed-sharing?
Initial am avut un patut clasic de bebe, pe care l-am folosit pana cand am considerat ca cel mic este pregatit pentru traznitia spre un pat mai mare – la aproape 3 ani. Dupa varsta de 3 ani am folosit un pat tip “casuta” . Salteaua acestui tip de pat este foarte aproape de sol si este o varianta ideala pentru copii – cu atat mai mult cu cat la varsta aceasta cei mici pot inca sa cada din pat. Salteaua aproape de sol precum si protectiile laterale elimina complet riscul ca cel mic sa se rostogoleasca si sa se loveasca in timpul somnului. Unul din cele mai importante elemente atunci cand vorbim de somnul celor mici este siguranta lor – ne asiguram intai ca somnul se intampla in conditii de siguranta si ii oferim copilului nostru spatiul in care sa invete sa iubeasca somnul.
In consultanta recomanzi una din aceste variante? Sau te orientezi dupa specificul fiecarei familii?
Recomandarile pe care le fac sunt in acord cu contextul familial si obiectivele parintilor legate de somnul celor mici. Este important sa intelegem ca pana la varsta de 1 an este ideal sa avem un spatiu de somn separat pentru bebelus – pentru a ne asigura ca este in siguranta. Varianta cea mai buna este un patut atasat de patul parintilor – co-sleeping, sau un patut mic in aceeasi camera cu parintii. Aceasta este recomandarea tuturor organizatiilor de sanatate si pediatrie. Dupa varsta de 1 an, putem schimba locul de somn in functie de obiectivele de somn pe mai departe: bedsharing, in pat separat, in aceeasi camera sau in alta camera. Pana la varsta de 3 ani este ideal ca cel mic sa aiba un spatiu bine securizat pentru somn – sa aiba protectii laterale astfel incat sa nu poata escalada patutul in mijlocul noptii. Eu recomand pastrarea patutului mic cat mai mult posibil, pentru ca acela este locul in care cei mici se simt in siguranta.
Pentru copiii care dorm in camera parintilor, cand si cum recomanzi sa se faca trecerea la dormitul in camera lui?
Pentru a reduce riscul de SIDS ( sudden infant death syndrome) este important sa avem aceeasi camera de somn cu cel mic pana la cel putin 6 luni. Recomandarea organizatiilor de sanatate s-a prelungit acum pana la 1 an.
Tranzitia spre o alta camera de somn se intampla usor atat timp cat avem grija sa pastram rutina de somn – elementele care ii spun celui mic ca urmeaza somnul si atat timp cat ii oferim un mediu care sa conduca spre somn. Eu incurajez parintii sa faca tranzitia spre camera copilului in jurul varstei de un an. Cei mici devin din ce in ce mai constienti de mediul in care dorm iar tranzitia este mai usoara la varste mai mici.
Are importanta salteaua in calitatea somnului? Cum ar trebui sa fie aceasta?
Toate elementele care construiesc patul celor mici sunt importante. Salteaua joaca un rol esential atat in ce priveste confortul cat si in asigurarea unui mediu sigur de somn. Pentru primele luni de viata este esential ca salteaua sa fie ferma, sa nu existe posibilitatea ca cel mic sa se afunde cu nasucul in saltea. Variantele cu un strat de fibra de cocos sau strat de cocos sunt recomandate pentru a reduce riscul sufocarii pe timpul somnului. Ulterior, ne dorim ca salteaua sa asigure o buna sustinere a coloanei pe timpul somnului. Astfel, este ideal ca salteaua sa fie din straturi de spuma ferma, de calitate, fie cu arcuri imbracate. La fel de important este ca salteaua sa distribuie temperatura corporala si sa nu mentina caldura excesiva – supraincalzire.
Cum ar trebui sa fie camera in care doarme copilul?
Mediul de somn – camera in care cei mici dorm – reprezinta baza unui somn sanatos. Eu recomand ca spatiul de somn sa fie acel loc care ne aduce cat mai aproape de relaxare, de liniste si confort. Cei mici sunt foarte usor stimulati vizual. Pentru a-i ajuta sa intre mai usor in somn este recomandat sa putem face intuneric complet pe toata durata somnului. Incurajez toti parintii sa caute solutii pentru a mentine intunericul la somn.
In pat pastram doar jucaria de somn (dupa varsta de 6 luni) si perna cu patura pentru copiii mai mari (peste 2-3 ani).
Nu recomand carusele cu jucarii care se invart, lumini colorate sau orice alta forma de stimulare pe perioada rutinei de somn si a somnului.
Ideal este sa incercam pe cat posibil sa mentinem o temperatura intre 19 – 22 de grade in camera de somn.
Pentru rutina de somn – perioada ce precede adormirea – este ideal sa pastram o lumina difuza, mult mai redusa in intensitate decat lumina naturala. Incercam sa ajutam secretia de melatonina prin reducerea luminii naturale si in mod special prin reducerea luminii albe sau albastre. Cautam sa avem o lumina rosie, portocalie sau galbena pe perioada rutinei, cat mai slaba in intensitate. Creierul celor mici are nevoie de o perioada de tranzitie intre starea de alerta si cea de somn. Oferindu-le un mediu linistitor le dam sansa sa intre mai usor in somn si sa aiba un somn inalt calitativ.
Stiu ca la un moment dat ai ales un pat la nivelul solului? Din ce considerente?
Asa este. Patutul la nivelul solului ofera in primul rand siguranta pe durata somnului. Eu am ales acest tip de patut pentru tranzitia de la patul de bebelus. Primul factor decizional aici a fost reducerea riscului de accidente pe perioada somnului. Un copil nu poate sa cada si sa se loveasca atat timp cat salteaua este foarte aproape de sol.
La fel de importanta a fost optiunea de a putea integra lateralele de protectie care sa ii ofere sentimentul de siguranta atunci cand merge la somn.
Posibilitatea de a personaliza dimensiunile patului a contat, luand in calcul ca fiecare camera are particularitatile ei. Pe mine m-a ajutat sa integrez patul in dimensiunile pe care le aveam disponibile in acel moment.
Mai mult decat atat, patul casuta a fost un nou loc magic la care cel mic a visat si in care s-a bucurat sa doarma inca din prima noapte dupa instalare.
Multe mamici au intrebat daca pot folosi patul la nivelul solului inca de la nastere, astfel incat sa nu trebuiasca sa foloseasca alt pat cateva luni si apoi sa treaca la acesta?
Pentru primele luni de viata eu recomand ca patul sa fie atasat de cel al adultului, sau sa fie in aceeasi camera cu parintii. Acestea sunt momentele in care bebelusii au nevoie de hrana pe perioada noptii, de schimbat si linistit atunci cand nu pot readormi singuri.
Totodata, bebelusii au nevoi de un spatiu sigur, in care sa se poata rostogoli si misca pe durata somnului in siguranta. Pastrarea unui loc de somn din care cel mic sa nu poata cadea, aluneca, rostogoli sau iesi este importanta in primii ani de viata.
Ca sa doarma singuri, eu recomand acest tip de pat pentru copiii de peste 2 ani si jumatate, care au integrat deja o rutina de somn, recunosc si se simt confortabil in locul de somn si stiu sa ramana acolo pe intreaga durata a noptii. Copiii mai mici de atat vor avea mereu tendinta de a iesi din spatiul de somn, lucru care face adormirea si mentinerea somnului o adevarata provocare pentru parinti. Daca patul este mai mare si adultul doarme cu el atunci il poate folosi inca de la inceput.
Exista o varsta standard la care copiii incep sa doarma neintrerupt?
Somnul neintrerupt se intampla atunci cand sunt aliniate toate elementele unei igiene de somn santoase, precum si incurajarea formarii unor asocieri pozitive. Un element important aici este cum se traduce somnul neintrerupt in viata bebelusilor. Pentru un bebelus de 6 luni putem considera somn neintrerupt daca acesta are perioade de 5-6 ore la inceputul noptii cand nu are treziri. Pentru un bebelus de 9 – 11 luni, nevoia de hrana pe timpul noptii se reduce la o masa (alaptat sau formula), pe noapte. In medie, bebelusii cu varste peste 7 luni pot avea un somn neintrerupt pe durata intregii nopti. Sunt insa si bebelusi care continua sa mai aiba o trezire pentru hrana pana la 1 an si jumatate. Diferenta dintre copiii care dorm neintrerupt de la 7-8 luni pe toata durata noptii si cei care au multiple treziri consta in ce anume face bebe in momentul in care are trezirile partiale, naturale. Unii bebelusi isi schimba pozitia, imbratiseaza jucaria lor sau isi strang genunchii sub ei si adorm la loc, pe cand altii cer ajutor pentru a putea adormi la loc.
Pe langa un program de somn adaptat varstei, un mediu ce conduce si ajuta la mentinerea somnului, este important sa ii ajutam pe cei mici sa invete sa adoarma si sa readoarma, altfel decat prin metode care nu sunt in controlul lor. Crearea unor asocieri de somn pozitive sta la baza formarii unor obieceiuri de somn sanatoase si ii ajuta pe cei mici sa aiba un somn sanatos, o dezvoltare armonioasa si un sistem imunitar puternic.
Din experienta ta, care este cel mai important sfat pe care il poti da parintilor si unde te gasesc daca mai au si alte intrebari.
Sfatul meu catre toti parintii, cu unul sau mai multi copii este sa aiba incredere in stiinta, in medicina si cunoastere. Cunoasterea ne ajuta sa reducem din anxietate, sa avem incredere ca ceea ce facem este bine, sa ne scoata din modul de supravietuire si sa ne aduca pe drumul in care ne bucuram ca suntem parinti zi de zi. Somnul, la fel ca harna sau joaca, sunt elemente de baza in viata copilului. Ele se pot derula fie cu o incarcare emotionala negativa, tensiuni si stres, fie se pot transforma in momente pline de bucurie. Somnul este esential in sanatatea emotionala. Incurajez toti parintii sa caute cat mai multe informatii, sa aiba incredere in schimbari si in faptul ca bebelusii pot sa iubeasca somnul.
Pentru mai multe sfaturi despre cum putem sa ii ajutam pe cei mici sa aiba un somn sanatos, ma gasiti pe www.somnicdepitic.ro , precum si paginile de Facebook si Instagram – Somnic de Pitic.
