Maria Montessori considera că plânsul copiilor este de fapt dorința lor de a fi ajutați să facă singuri ceea ce își propun
ajută-mă să fac singur
Aparent nesemnificativ, patul pe podea și neîngrădit este PRIMUL PAS SPRE INDEPENDENTA. De aici se dezvoltă o întreagă atitudine în fața vieții, cea a adultului încrezător în propriile forțe care atunci când este interesat de ceva nu este nevoit să aștepte ajutor din exterior, care experimentează reușita propriilor acțiuni și realizează că este capabil să facă lucruri.
De aceea, şi în camera copilului, nu numai în spatiile cu predare Montessori, mobila, jucăriile, hainele, cărţile şi chiar tablourile trebuie să fie la nivelul lui. Astfel, copilul va putea explora în voie, va cunoaşte, va învăţa şi va face paşi către a deveni independent.
Un alt avantaj este ca ELIMINA PERICOLUL CADERII DIN PAT. Nu vreti sa stiti ce spaima am tras si prin ce emotii am trecut cand primul copil mi-a cazut din pat la 5 luni. Inainte sa am copii, nu as fi crezut ca este posibil ca unor parinti responsabili sa li se intample asa ceva. Ba chiar i-am judecat pe altii la auzul unor astfel de intamplari. Ca doar se stie ca suntem cei mai buni parinti inainte sa avem copii 
Ei bine, dupa eveniment, la un search pe internet am aflat ca erau multi parinti in situtia noastra.
Atunci nu se stiau foarte multe despre metoda Montessori, despre un pat la nivelul solului in Romania nici nu se punea problema sa gasesc. Asa ca mi-am propus sa fiu eu avocatul sigurantei copiilor si sa le fac camere sigure dar si frumoase.
Pe langa avantajele pentru copil, din experienta va zic si un avantaj pentru mamici. Puteti face multe lucruri cat copilul doarme in timpul zilei. Doamne, cate zile am stat nemiscata la somnul de pranz pentru ca imi era teama sa plec sa nu cada din pat. Protectiile nu te mai ajuta cand copilul se ridica in fund si le poate escalada. Si cata treaba aveam ! 🙂 La al doilea copil a fost o usurare sa folosesc acest model.
Este adevarat ca nu il veti mai putea “inchide” in patut ca sa va faceti anumite treburi, dar ganditi-va daca asta este ce va doriti. La fel de adevarat este ca va veni in miez de noapte in camera voastra cand mai creste putin, dar este firesc sa se intample asa, in loc sa fie nevoit sa planga ca sa il auziti si sa astepte sa vina cineva la el.
Am vazut de multe ori in loc de un pat o simpla saltea pusa pe jos. In principiu are acelasi rol, si este ok. Si eu am folosit o perioada pana a fost finalizat patul. Trebuie sa aveti in vedere sa intorceti des salteaua pentru ca nu are aer si poate capata un miros neplacut (in medii umede poate chiar sa mucegaiasca). In perioada aceea dificila in care invata sa mearga a fost perfect ca nu aveam nici macar o margine de care se putea lovi. Eu oricum recomand varianta simpla de patut fara garduri in prima etapa, dar asta depinde si de copil. Ceea ce a fost deranjant a fost praful care in partea de jos se oprea in saltea( cu un aspirator cu vibratii rezolvati acest aspect), faptul ca nu poti folosi orice lenjerie de pat (doar cearsaf cu eleastic ca altfel nu sta fixat), si desigur aspectul de amenajare cam neterminata.
Avem avantaje care merita luate in seama, dar stiu ca orice mamica care isi pregateste cuibul inainte de venirea bebelusului are anumite retineri. In primul rand ideea ca este curent pe jos. Pentru asta va las un articol cu raspunsurile unui medic specialist ORL. Exista aceasta varianta , insa sunt cazuri izolate cand geamurile nu sunt etanse. Acest lucru afecteaza insa in acelasi fel si un pat la nivelul solului si un pat clasic.
O ingrijorare exista si pentru faptul ca bebelusul va putea cadea din pat. Inteleg perfect viitorii parinti, imi aduc aminte cum imi era teama si sa il spal, nu m-as fi putut gandi sa il expun unui astfel de pericol. Ce nu stiam era ca in primele luni bebelusul aproape ca nu se misca in parti si nu se intoarce, deci nu are cum sa ajunga instant pe jos. Dr. Silvana Montanaro afirmă in cartea sa, ”Understanding the Human Being – The Importance of the First Three Years of Life”, că mișcările nou născutului sunt extrem de încete și de îndată ce una dintre extremitățile sale va ajunge la margine (nu va ajunge niciodată în această poziție cu tot corpul simultan) și va simți absența suportului saltelei, se va retrage către centru atât timp cât acest tip de pat este folosit încă de la început. Noi suntem cei care avem tendinta sa punem paturi, perne, garduri etc, dar in acest fel bebelusul nu va cunoaste limitele patului si evident ca atunci cand va creste si miscarile lui vor fi mai rapide iar limitele vor lipsi, va cadea. Sau daca dormim cu copilul si noi suntem limita lui, atunci cand nu mai suntem langa el il vom gasi pe jos. Dar pana la urma frumusetea acestui pat este ca nici macar nu il va trezi ”cazatura”, iar daca aveti si un covor moale s-ar putea chiar sa ii placa.
Si nu in ultimul rand este nevoia noastra si a intregii familii de a respecta tiparul de amenajare cu clasicul patut pe care il avem inregistrat in creier de atata vreme. Daca sunteti in aceasta situatie, v-as spune ca amenajarile cu un pat pe podea pot fi la fel, sau chiar mai frumose. Daca nu sunteti convinsi v-as sfatui sa apelati la varianta intermediara si sa luati un patut atasat de patul matrimonial. Dupa ce veti cunoaste puiul de om va fi mult mai usor sa decideti.
Experienta voastra este importanta si poate ajuta si alti parinti, asa ca va invit sa lasati un comentariu mai jos
